Vrei 2 bebei la diferenta mica??? Gandeste-te bine!!!!!!
Dragelor, m-am hotarat sa scriu acest articol pt mamicile care se gandesc daca sa mai faca sau nu un bebe la distanta mica fata de primul. Va redau totul din propria mea experienta, din ceea ce traiesc zilnic, iar voi veti trage concluziile. Mi-am dorit foarte mult sa am 2 copii, sa aiba fiecare companie la joaca si mai tarziu sa fie un ajutor reciproc unul pentru celalalt.
Cu baiatul am ramas insarcinata chiar in primele zile din luna de miere, prin Bali si am fost mega fericita cand am aflat ca e baiat, am bufnit in plans de bucurie, era exact ce imi doream!!! La 8 luni de la nastere, neprotejandu-ma in nici un fel, aveam toate simptomele unei sarcini, dar nu vroiam sa accept posibilitatea de a fi insarcinata din nou pt ca ma speria acest gand, avand in vedere ca nu ma pot baza pe nici un ajutor inafara de cel al sotului… Cand mi s-a confirmat, nu am stiut daca sa ma bucur sau nu, am avut o reactie ciudata, de panica, teama, amestecata cu putina fericire. Nu vroiam un bebe atat de repede, mai ales cu un baiat plin de energie acasa… Am zis totusi ca asa a vrut Dzeu si stie el mai bine ce ne rezerva… Treptat, am inceput sa ma simt cea mai fericita, am aflat ca voi avea fetita, desi imi mai doream un baietel ca sa se joace cu aceleasi jucarii… si sa ma gandesc ce si cum sa fac sa-mi usurez situatia, sa pot sa ma descurc cu ambii… Norocul meu a fost ca Mihai nu e deloc mofturos la mancare, din contra, a dormit in patul lui din primele lui zile de viata si nu era nevoie sa-l legan pt a adormi. Pana sa nasc, l-am dezvatat si de biberon, tocmai pt a nu ii lua mai tarziu biberonul fetitei, am insistat sa adoarma singur, le-am impus tuturor niste reguli: sa nu il legene, sa nu il tina prea mult in brate, decat cand e necesar, sa nu il rasfete, etc.
Astfel, va sfatuiesc, dragelor, pt binele vostru, daca mai vreti unul la diferenta mica, invatati-l pe primul sa fie cat mai independent, nu il cocolositi sub nici o forma!!! Altfel, va trebui sa-i cocolositi pe amandoi, ca sa nu faceti diferente!
Prima zi acasa cu fetita, de la spital, a fost cea mai emotionanta, nu o voi uita niciodata!!! Mihai o privea pe Irina in landou, radea, zambea, se rotea in jurul ei si nu stia ce sa faca, parca vroia sa puna mana pe ea, dar parca se si temea in acelasi timp… era foarte confuz si fericit totodata! Era ca o noua jucarie pt el, vorbitoare! Cand am luat-o pe Irina din landou, el repede i-a ocupat locul, s-a instalat confortabil, desi nu prea mai avea suficient spatiul… :)))
Sa va povestesc care e situatia in prezent: Mihai are acum 1 an si 10 luni (nascut pe 10.03.2012), iar Irina are 5 luni (nascuta pe 10.08.2013), deci e o diferenta de exact 1 an si 5 luni intre ei…
In fiecare dimineata Mihai o pupa pe Irina de „Buna dimineata”, in general o pupa foarte des, peste tot. M-a vazut ca ii pupam intr-o zi piciorusele, talpile si imediat a vrut sa faca si el acelasi lucru… 🙂
El nu suporta sosetutele in picioare, si le scoate mereu si i le scoate si ei, trage de ele pana i le da jos… 🙂
Orice mananca, Mihai vrea sa o serveasca si pe Irina, biscuiti, pufucleti, fructe, cascaval, rosii, ceapa, orice mananca singur… 😉 Deci, nu e zgarcit!!! :))
Cand o mangai sau ii cant (la la la, nu altfel… ;)) ), acelasi lucru face si Mihai, deci cantam impreuna si Irina se distreaza pe seama noastra… :))
Orice face ea vrea si el sa faca: se aseaza mereu langa ea daca o tin pe canapea, se culca langa ea, o impinge putin sa-si faca loc, isi suge degetelul ca asa vede la ea, o imita cum plange si ii zice „Taci!!!” si „Gata!!!” cand ea maraie, vrea sa faca baita cu ea odata si in cadita ei, desi el face doar dus de la 1 an…
Mihai ma si ajuta cu fetita: ii duce pampersul la cos, ii tine biberonul de lapte sau apa, daca o am pe Irina in brate el imi aduce telefonul, telecomanda, in parc impinge si el de carucior, etc.
Dragelor, sa nu credeti insa ca e totul roz. Cel mai greu a fost la inceput, primele 3 luni, perioada colicilor si pana sa inceapa Irina sa doarma toata noaptea. Mihai dormea in patul si in camera lui, ca de obicei, fetita dormea in patul ei dar cu noi in dormitor. Se trezea cand unul, cand celalalt… el de sete sau ca avea vre-un cosmar, ea de foame sau de la colici. Multe nopti nedormite, multe nopti chinuite, sotul mergea la baiat, iar eu luam fetita si totul trebuia facut cat mai repede sa nu se trezeasca unul pe altul… De multe ori, ea plangea si o luam in brate, vroia si Mihai in brate si incepea sa ma traga de haine, sa maraie si sa se bage printre picioarele mele, incerca sa o dea jos din bratele mele sa-l pot tine pe el, etc…
Dupa trecerea colicilor, Irina a inceput sa doarma mai bine, toata noaptea, asa ca am mutat-o inainte de Revelion in camera cu Mihai, sa nu mai alerg dintr-o camera in alta, sa merg pt amandoi in aceeasi incapere, in plus, la ei in camera e mult mai multa lumina naturala. De cand am inceput diversificarea a inceput alta distractie: trebuie sa gatesc pt fiecare in parte, separat desigur. Pt Mihai fac mancarica pt 2 zile, iar pt Irina zilnic, sa fie totul proaspat. De dimineata pana seara incerc sa-mi fac in minte un plan, sa ma organizez: o schimb pe Irina, il schimb pe Mihai, ii fac lapticul Irinei, ii pregatesc micul dejun lui Mihai, trebuie sa dezghet carne pt masa de pranz a lui Mihai si trebuie sa-i gatesc, trebuie sa-i fac si Irinei piureul de legume, il hranesc intai pe Mihai ca sa pot sa-l bag la somn, ca sa pot apoi hrani fetita linistita, fara ca el sa ma deranjeze, o hranesc si pe ea, o pun si pe ea la somn si am grija sa nu-si trezeasca fratiorul, daca nu are chef sa doarma o tin cu mine, se trezeste Mihai si trebuie sa ii dau fructele (l-am invatat sa desfaca singur mandarinele si mananca toate fructele intregi, adica musca din ele, nu ii pasez absolut nimic!!!), ii fac lapticul cu cereale Irinei, ii fac si masa de fructe Irinei mai tarziu, iar pe Mihai il pun in scaunul lui de masa si ii mai dau niste pufuleti ca sa pot hrani fetita in voie, si tot asa zilnic pana seara, cand ii fac baita intai lui Mihai si il bag in pat sa nu poata sa faca nazbatii cat fac baita si fetitei… Mai nou insa el escaladeaza patul, asa ca trebuie sa fiu si mai atenta la ce face cand sunt eu ocupata cu baita ei… 😉 Noaptea cand se trezeste Mihai, fuguta la el sa nu o trezeasca pe ea… au fost nopti cand am simtit ca nu mai pot si am plans si iar am plans si m-am rugat Maicii Domnului sa-mi dea putere, rabdare si sanatate sa pot sa-i cresc…
Deseori plang amandoi odata, din motive diferite desigur, sau ea plange si el tipa, ea plange iar el se joaca cu masinute si trenulete pe baterii care scot niste sunete foarte obositoare la un moment dat… daca vreau sa inteleg ceva dintr-o emisiune, trebuie sa dau sonorul aproape la maxim… Stiti cum e cand se aude stereo in casa??? Eu si sotul ne astupam urechile sa nu-i mai auzim, apoi incepem sa radem si ii linistim… Uneori parca iti vine sa pleci de acasa, sa ii lasi pe amandoi sa se descurce…
Mentionez ca nu ma ajuta nimeni la curatenie si toate treburile casnice, nu am menajera, nu am nici un ajutor… si nici nu am casa haos!!! Imi place ordinea si curatenia, altfel nu ma simt confortabil… 😉
In privinta cheltuielilor, nu va faceti griji, caci poarta unul de la celalalt multe hainute, mai ales in casa. I-am cumparat Irinei doar rochite si niste bluzite rosii, roz pe care i le pot pune la niste blugi de la Mihai… I-am mai luat niste lucruri de fetita, intrucat cele ale lui Mihai nu corespund toate varstei ei, ea fiind nascuta vara, iar el primavara… Pe haine deci nu am cheltuit mult. In rest, totul folosesc de la Mihai: caruciorul (3 in 1), scaunele de masa (am unul de voiaj), sterilizatorul, biberoanele (am cumparat doar tetine noi), sania, cadita cu suport, premergatorul si antepremergatorul, multe jucarii pt nou nascuti, lengeriile de pat, prosoapele, etc. Cumparati totul pe culori neutre, intrucat nu stit ce sex va avea al doilea bebe!!! Singurele cheltuieli lunare asadar sunt pe pampersi si lapte praf, mancare…
Dragelor, in ciuda tuturor dificultatilor si a oboselii, ma declar cea mai fericita mamica pt simplul fapt ca mi i-a dat Dzeu si imi sunt amandoi sanatosi!!! E cea mai mare bucurie cand intru la ei in camera si ii vad dormind linistiti!!! Ii cresc pe amandoi odata si abia astept sa ies cu ei amandoi de manuta si sa ma mandresc ca am asa copii!!! As face orice pt binele lor si pt fericirea lor, desi incerc sa nu-i rasfat, sa stie de „Nu se poate” si „Nu ne permitem”. Vreau sa-i cresc sa se iubeasca si sa imparta totul intre ei. Cand vor mai creste, avantajul diferentei mici intre ei este ca vor avea preocupari similare, vor merge la aceeasi gradinita si la aceeasi scoala, se vor ajuta la teme si vor avea cu-i cere un sfat cand noi nu vom mai fi…
Important: va sfatuiesc si va recomand din suflet sa gasiti pe cineva care sa va ajute macar primele cateva luni, la inceput, macar cateva ore pe zi, astfel incat sa puteti sa mai trageti un pui de somn sau sa iesiti putin la aer curat, sa va intalniti cu o prietena, sa mergeti la cumparaturi, etc., sa va incarcati bateriile. Altfel nu veti face fata sau veti ajunge sa fiti la limita cu psihicul, veti ajunge sa va enervati si sa aveti o viata stresanta cu sotul, va veti varsa nervii pe el si pe toti cei din jur si nu veti fi in stare nici de copii sa va ocupati cum trebuie…
In plus, important este sa nu il neglijati niciodata pe „cel mare”!!!! Nu uitati ca si el are nevoi, dorinte si copilarie, are si el nevoie de voi in aceeasi masura!!! Can bebe mic sta linistit sau doarme, acordati-i mai multa atentie celui mare, jucati-va putin cu el, iubiti-l mult aratandu-i asta si prin fapte!!! Altfel, va aparea ura si invidia intre ei…
Sper ca ati tras concluziile si va puneti pe treaba… :))
Va doresc tuturor copii sanatosi, cuminti si frumosi!!! Testul Babes-Papanicolau (PAP) in timpul
