DARUL DE LA DUMNEZEU
Inceput sarcinii a fost unul minunat,tremuram de emotie cand am aflat ca sunt insarcinata de nici paharul cu apa nu am reusit sa-l tin in mana:) Am avut o sarcina usoara pana la 6 saptamani dupa care au inceput greturile si varsaturile dupa fiecare masa,pe la 16 sapt deja au trecut ma simteam minunat ma gandeam cat de binecuvantata sunt ca voi fi mamica,as fi mers in fiecare zi la echograf sa-l vad ca e bine.
Totul a decurs bine pana in saptamana 32 cand la echografie doctorita a vazut o malformatie de inimioara baietelului nostru,am stat 2 ore acolo in cabinet m-au intosr pe toate partile mi-au facut echografie 3 medici in ziua respectiva,eram pur si simplu distrusa,nu-mi imaginam ca voi fin capabila sa trec peste asa ceva,toti doctorii au pus acelasi diagnostic’COARCTATIE DE AORTA” in aceasta afectiune de obicei se decurge la operatie din spusele doctorilor,dar nimeni nu stia sa-mi spuna daca copilul meu e in pericol acolo in burtica sau nu si nici daca trebuie operat imediat dupa nastere NIMIC.
Au trecut 4 zile in care am plans neincetat imi era greu sa vorbesc cu cineva despre asta,pur si simplu plangeam si ma rugam ca copilul meu sa fie bine,in saptamana33 am mers la alt spital la un medic cardiolog pediatru,care la examinat pe Matei si mi-a zis ca exista o ingustare a arterei aorte dar nicidecum ca aceasta ingustare sa necesite operatie e ceva nesemnificativ.
Deja nu mai stiam ce sa cred ma gandeam :”OARE DUMNEZEU NE-A ASCULTAT RUGACIUNILE?”
In fiecare saptamana mergeam de doua ori la echografie,era cu moralul la pamant de fiecare data cand plecam de acasa si ma rugam sa fie bine copilasul nostru,prin sapt 35 deja nu mai lua in greutate,era deja prea mare povara pentru mine,parca mi se intamplau prea mult intru-un timp asa de scurt:( dar ii multumesc lui Dumnezeu ca mi- a dat un sot care a fost langa mine,ma sprijinit si mi-a dat putere.
In sapt 36 deja nu mai luase niciun gram in greutate,doctora a decis ca daca nici in urmatoare sapt nu ia in greutate imi va face cezariana,in sapt 37 deja m-am dus pregatita cu bagajelul,era asa cum am simtit nu mai luase in greuate avea 1900 gr 46 cm.
Luni m-am internat pt monitotizare iar marti 4 martie 2014 ora 13;05 a venit pe lume Matei,minunea nostra,l-am vazut atunci in sala am facut poze cu el,era fericita ca e intreg a primit nota 9.
Fercirea n-a durat mult pentru ca imediat l-au dus la terapie intensiva,dupa 30 min a venit doctorul si a zis ca inca il examineaza si ca momentan e bine nu a avut nevoie de oxigen,ei se temeau ca nu va face fata in exterior si ca va avea nevoie de ingrijiri speciale.
Dupa 3 ore de dezvoltase deja suflu sistlic asta indica ca e ceva la inimioara lui mica,a fost transferat fara mine la spitalul Budimex la dr care ma examinat in timpul sarcinii si mi-a spus ca nu e ceva grav ceea ce are el.Sotul meu a mer cu masina noastra in spatele ambulantei,off simteam ca ma prabusesc simteam ca bebelusul meu cel mic si firaf avea nevoie de mine sa fiu acolo cu el:( ajuns a Budimex dr a spus ce e vorba doar de o deviatie usoara de sept atrioventricular(intalnit des la cei nascuti inainte de 38 sapt)
dar in cele mai multe cazuri se rezolva de la sine inainte de 6 luni,a treia zi am putut sa merg sa stau cu puiutul meu la fiecare 3 ore pt ca a fost mutat la prematuri sa fie supravegheat in contiunare,intre timp am intrat si intr-o depresie de cate ori plecam de la Matei plangeam pana mergeam iar la el,m am internat cu 65 kg si dupa o sapt de stat in spital am ajuns acasa cu 55,cat am stat in spital vroiam sa-l vad doar pe sotul meu si cand venea doar plangeam si atat, e un sot minunat care mi-a inteles durerea si m a sprijinit enorm si el suferea dar el era tare pentru mine.
Dupa o sapt am ajuns acasa si nu-mi venea sa cred,aveam impresia ca visez,de depresie am scapat de 2 sapt dupa nastere,atunci am putut sa ma bucur cu adevarat de minunea noastra,atunci am realizat ca Dumnezeu e mare si ne-a ascultat rugaciunile,noi nu am avut pe nimeni care sa ne ajute,imaginati-va cum a fost sa-i facem prima baie la un copilasi de numai 2 kg eram asa de speriati sa nu-l ranim.
Dupa 1 luna a fost cu Matei la control deja incepuse sa se inchida gaurica aceea din sept,avea deja 3200gr,eram niste parinti fericiti,acum credem mai mult ca orice in Dumnezeu.
Matei mai are cateva zile si face 5 luni,gaurica de la septsa inchis complet, nu are nevoie de nicio interventie chirurgicala, e bine sanatos e darul cel mai minuanat de la Dumnezeu,motivul nostru pentru care traim,acum ne luptam cu refluxul gastroesofagian,dar in curand incepem diversifivarea si speram ca va fi mai bine.
