Sindromul antifosfolipidic in sarcina
In perioada sarcinii, sangele e cel mai important „transportor” de nutrienti si substante care asigura dezvoltarea copilului in cele noua luni. Cu cat avem grija mai mare de el, cu atat vom avea si un bebe sanatos si nu vor exista nici complicatii. Cheagurile de sange sunt cei mai mari „dusmani” pentru mamica si bebe, aparitia lor datorandu-se mai multor factori, printre care si sindromul antifosfolipidic.
Sindromul antifosfolipidic in sarcina se manifesta printr-o predispozitie mai mare la formarea de cheaguri de sange. Odata formate in numar mai mare, cheagurile de sange pot cauza complicatii severe, foarte periculoase, ajungandu-se pana la accident vascular cerebral si deces. Sunt frecvente avorturile si alte complicatii pentru mamica si bebe.
Sindromul antifosfolipidic este o boala autoimuna, sistemul imunitar ataca in mod accidental corpul, sau parti din el, in loc sa il protejeze. Simptomatologia sa poate debuta cu o piele „patata”, livedo reticulitis, cu un „model” asemanator dantelei pe piele. Insa de cele mai multe ori nu exista simptome. Doar la aparitia cheagurilor de sange si complicatiilor din sarcina se va afla despre prezenta bolii.
Un cheag de sange ar putea sa dea urmatoarele simptome: dureri in piept, respiratie ingreunata, frecvente dureri de cap, dureri aparute brusc la nivelul bratelor, picioarelor, spatelui, gatului, falcilor, roseata si inflamatie la nivelul picioarelor, bratelor, dureri abdominale.
Sindromul antifosfolipidic in sarcina are, uneori, si simptome pe care nu le iei in considerare pentru ca nu se vad. Un nivel scazut al trombocitelor din sange, anemia, anomalii la nivelul valvelor inimii ar putea trada foarte usor un astfel de sindrom.
Cauzele sindromului antifosfolipidic in sarcina sunt clare. Sistemul imunitar incepe sa produca niste anticorpi cand nu ar trebui sa o faca. In loc sa atace virusuri, bacterii, microbi, anticorpii ataca proteinele legate de fosfolipide. Fosfolipidele atacate se „strica” si sunt mai predispuse sa se uneasca si sa formeaza cheagurile de sange atat de periculoase.
Cei trei anticorpi care pot cauza sindromul antifosfolipidic in sarcina sunt: anticoagulant lupus, anti-cardiolipina, anti-beta2 glicoproteina 1. Toti cei care sufera de sindromul amintit au un anticorp sau mai multi din cei enumerati. Desi specialistii si medicii stiu care e cauza sindromului, nu se stie clar ce determina sistemul imunitar sa „fabrice” acesti anticorpi defecti.
Oricine poate sa dezvolte sindromul antifosfolipidic, in sarcina sau in afara ei, insa mai predispusi la aceasta boala sunt: femeile, adultii cu varsta intre 30 si 40 de ani, cei care sufera de alte boli autoimune, lupus, artrita reumatoida, pacientii cu rude care au sau au avut afectiunea, factorul genetic joaca un rol important aici.
Complicatiile sindromului antifosfolipidic in sarcina sunt severe si foarte periculoase. Discutam despre AVC, tromboze, emobolism pulmonar, boli grave de rinichi. La femeile gravide, cheagurile de sange pot sa blocheze nutrientii care circula prin placenta spre bebelus, pentru hranire, plus ca riscul de a dezvolta preeclampsie este foarte mare.
Sindromul antifosfolipidic catastrofic este cea mai grava complicatie dintre toate, complicatie ce presupune acumularea de cheaguri in diferite organe in doar cateva zile-jumatate din pacientii care o au vor muri. Doar 1% din totalul pacientilor cu sindromul antifosfolipidic vor dezvolta si forma „catastrofica”.
Afectiunea nu scurteaza viata, dar complicatiile sale o pot face, mai ales daca se ajunge le cele mai grave si la cheaguri multiple in tot corpul si la organe.
Diagnosticarea e foarte dificila in cazul sindromului antifosfolipidic in sarcina. Doar cand apare avortul sau se detecteaza cheaguri de sange si simptomatologie clasica se vor face si investigatii. Se vor recomanda de urgenta analize de sange pentru anticorpii specifici, un RMN, CT la nevoie, alte teste clinice care pot sa aduca lamuriri in privinta altor afectiuni ce pot sa duca la aparitia simptomelor din sfera sindromului antifosfolipidic.
Cat despre tratamentele pentru sindromul antifosfolipidic in sarcina, acestea vor urmari prevenirea formarii cheagurilor de sange. Anticoagulantele sunt medicamentele principale date pacientilor, heparina, aspirina si alte astfel de produse vor ajuta.
In timpul sarcinii se vor administra si medicamente pentru evitarea avorturilor si nasterilor premature. Imunoglobulina este pe lista de medicamente prescrise pacientelor, la fel si corticosteroizii, enoxaparina, tratamente care sunt sigure pentru bebe si mamica. Anticoagulantele se pot administra fara probleme, sarcina va ajunge la termen si mamica va naste un bebe sanatos. Dupa nastere se va continua cu anticoagulantele pentru ca sindromul antifosfolipidic nu are tratamente care sa duca la vindecare completa.
O atentie deosebita se va acorda daca ai diabet, hipertensiune, colesterol crescut, obezitate. Terapia cu estrogen poate duce la un risc crescut al aparitiei cheagurilor de sange, deci va trebui intrerupta sau ajustata la recomandarea medicului.
Daca ai sangerari gingivale sau nazale fara un motiv anume, menstruatii cu sangerari abundente, varsaturi cu sange, scaune cu sange, dureri abdominale, dureri severe de cap, probleme bruste cu vederea, daca nu poti misca deodata picioarele si mainile trebuie sa mergi de urgenta la camera de garda a celui mai apropiat spital de urgenta.
Pentru sarcina riscurile cele mai mari sunt avortul, sarcina inainte de termen, restrictiile de crestere intrauterina, dezvoltare fetala insuficienta, aparitia de cheaguri de sange in sarcina si la sase saptamani dupa nasterea bebelusului. Evitarea lor e simpla prin prezentarea periodcia la reumatolog si ginecolog imediat ce a fost pus diagnosticul de sindrom antifosfolipidic.
Din al treilea trimestru de sarcina vizitele la medici vor fi si mai dese, se vor face si repeta analize de sange si de urina, se va masura tensiunea arteriala, se vor face ultrasunete la nivelul organelor genitale interne. Orice fel de semnale clare transmise de corp, inflamatii, amorteli, dureri de picioare, maini, probleme de respiratii, dureri in piept, paralizie partiala, vorbire dificila, vedere cu probleme trebuie luate in seama si comunicate medicilor de urgenta.
Proteine prea multe in urina, inflamatii ale fetei, mainilor, picioarelor, prezenta trombocitopeniei, simptome asociate preeclampsiei, toate trebuie sa te alarmeze si sa te faca sa ceri un diagnostic corect imediat.
Nasterea vaginala e posibila daca nu sunt complicatii majore in sarcina, cezariana e recomandata daca apar probleme, dar trebuie luata in considerare si administrarea de anticoagulante. 6-8 saptamani dupa nastere se recomanda injectii subcutanate cu heparina ca sa nu se formeze cheaguri de sange, iar daca a fost facuta si cezariana trebuie neaparat imobilizare la pat cateva zile, saptamani bune si evitarea oricarui efort pentru a nu se ajunge la complicatii si deces de la cheagurile de sange.
Alaptarea bebelusului nu va fi permisa daca se iau medicamente pentru boli autoimune sau pentru sindromul antifosfolipidic. Bebelusii se vor naste fara probleme, dar vor avea greutate mai mica la nastere. Uneori se detecteaza in sangele copilului chiar la nastere anticorpi „defecti” transmisi de la mama, in cazul nasterii vaginale, dar acestia dispar in primele sase luni de viata si nu cauzeaza cheaguri de sange.
