saptamana 36 official
Nici nu ma gandeam ca voi ajunge asa de rapid atat de departe. As vrea ca bebe sa mai stea acolo,ca eu sunt ingrijorata si nelinistita de cum v-a fi atunci cand v-a veni pe lume mititelul nostru. Imi e teama ca nu ma voi descurca..ca nu voi sti ce sa-i fac daca v-a plange(eu fiind o persoana care nu prea are rabdare),si ca la randul meu sunt si eu o copila.
Psihic simt ca nu sunt pregatita sa am grija de o fiinta atat de plapanda,nu ma vad in stare….
Mi-as dori sa numai fiu asa de mamaligoasa si sa nu-mi mai fac atatea griji,dar se pare ca teama invinge toate principiile.
Sunt in sapt.36 si bebe e bine,da semne ca vrea sa iasa,iar tati e nerabdator sa-l vada,deasemeni si eu.
Sper doar ca voi fi o mamica buna,si voi sti sa am grija de bebe,asa cum a avut mama mea grija de mine.
Si mama a avut copii de tanara,si nu a avut-o pe mama ei langa ea(mamam ei murind la varsta de 10ani),si s-a descurcat.
Cred k instinctul matern nu ne paraseste.
Ii multumesc lui D-zeu k pana acum bebe e bine,si eu sunt sanatoasa,nu avem nici un fel de probleme si sper asa sa fie si in continuare.
Cand fac miscare prea multa,bebe imi aminteste ca trebuie o iau mai usor,dandu-mi cate una la coaste,iar eu ma potolesc imediat…parca mai ieri avea 2luni si statea linistit acolo……………of ce repede mai trece timpul….stiu ca imi v-a fi dor de burtica,si de perioada asta,in care toata lumea e grijulie cu mine..of ce frumos e.. Testul Babes-Papanicolau (PAP) in timpul
