Misteriosul meu mic din burtica a venit pe lume!!! :) minunea de a deveni mama!
🙂 Scriu acest articol cu zambet pe buze, parca mai ieri s-a intamplat, si uite ca au trecut 17 zile de atunci. S-a petrecut intr-o zi de luni, pe 9sept, de Sf. parinti Ioachim si Ana. 39+4. Nu aveam nici un simptom…nu dureri de spate, nu contractii, nimic special. Era ora 16.00, stateam pe pat ma uitam cu sotul la un film cu copii, cu nasteri :))) cand deodata am simtit in vagin ca un fel de „poc” nedureros.
Pocnise ceva in mine. M-am ridicat si in acel moment am simtit ca mi se prelinge lichid pe picior.. am fugit la baie, nu era nici sange, nici pipi…era apa!!! si a inceput sa imi curga ca la robinet!!!!!!!! muuuult… am ras cu lacrimi, nu imi venea sa cred ca IN SFARSIT O SA NASC!!! radeam de una singura pe tron ca o nebuna:)))) cand sa ma ridic, un alt val de apa…iarasi ca la robinet. Eram in extaz cu sotul…el cu f mari emotii, eu mai linistita dar supermegaextra fericita!!! Mi-a zis dr ca daca se rupe apa…sa nu ma grabesc ca pana incep contractiile mai dureaza mult. Asa ca am facut un dus, mi-am pus o rochita pe mine, am inchis fermoarul la bagajel… am facut o cruce mare si am pornit intr-o ora spre maternitate. M-au internat, au inceput emotiile, pt ca eu nu am mai stat niciodata in spital. Era ora 17. aveam contractii din 30 in 30 min, nedureroase. Mi se intarea toata burtica ma tinea cam 1 minut si ma lasa. nu am putut sta in pat deloc din cauza emotiilor…tot coboram jos la familia mea…tot ma miscam de ici colo. Pana la 9 seara mi-a curs incontinuu apa… mentionez ca am schimbam cam 10 absorbante in 4 ore. Stateam in picioare in sala de asteptare vorbeam cu sotul si cu toate ca aveam absorbant pe slip, :))) imi curgea asa deodata parca turna cineva cu oala…:)))) urcam rapid sus la baie, si in urma mea faceam dara de apa…ce jena mi-a fost fata de oamenii prezenti pe acolo…. dar ma si amuzam teribil. Se facuse 9 seara aveam contractii din 5 in 5 min. Asistentele mi-au zis sa le anunt cand am din minut in minut. Venise si dr meu la spital ca il anuntasem de cand am plecat de acasa. Credeam ca voi naste natural, insa bebe cu capusorul in jos, era cu fata in sus…pozitionat nu prea bine pt nastere naturala. Plus ca nu aveam dilatatie, si ma si gandeam ca bebe e mare si o sa ma rup…am stabilit cu dr sa ma bage in cezariana. La ora 22.00 am intrat in sala de cezariana, am ales anestezie epidurala (rahi) ca sa imi aud bebe cum plange si sa mi-l arate (sfat din toata inima, nu alegeti anestezie totala, este un miracol si emotiile sunt atat de puternice si de frumoase cand il auziti pe bebe prima data din burtica cum plange si cand vi-l arata). Anestezia si-a facut imediat efectul, mi-au pus sonda (bine ca nu am facut clisma…ma terozira gandul asta acasa) aveam emotii fff mari…in stanga asistente, in dreapta asistente, anestezista, in fata dr meu plus mana a 2a… aveam f mari emotii, m-am rugat cred ca la toti sfintii din calendar, am zis tatal nostru, crezul inger ingerasul meu…tot ce mai stiam eu…emotiile sunt coplesitoare, ma rugam sa fie bebe sanatos atata vroiam!!! Nu mai contam eu !!! bebe sanatos!!! tot intrebam in timpul operatiei… „e bine? e totul bine?” dr se amuza de mine… „da e totul f bine!!! imediat veti vedea si pe mititel” dupa 10 min,…. mi s-au umplut ochii de lacrimi si cu mana pe inima va spun ca a fost cel mai fericit moment din toti cei 27 ani ai mei, am auzit cum plange l-au spalat rapid…ce i-au mai facut ei acolo si in cateva secunde mi l-au pus langa mine lipit de fata, l-am sarutat pe obraji pe frunte eram in culmea fericirii posibile si imposibil de descris in cuvinte!!! Mi-au zis ca are 3100gr si 51cm. Era baietelul meu care a stat in burtica acolo 9 luni, nu imi venea sa cred ca e al meu si cat e de maricel. Cezariana a fost f rapida, cu succes. Am fost dusa la terapie intensiva, perfuzie etc, dupa 10 min mi l-au adus pe bebe si pe sot langa mine, am plans incontinuu de fericire, erau barbatii mei langa mine, ii iubesc asa de mult!!!! Ne-au lasat impreuna 10 minutele, a facut sotul poze cu mami si Andreiut, dupa care asistenta a facut la bebe, de fata cu noi primul vaccin antihepaticul. A 2a zi, dimineata la ora 6, m-am ambitionat si i-am zis asistentei ca vreau sa ma ridic din pat sa incerc sa merg. M-am ambitionat asa de tare ca am si uitat de durere!!! Mergeam aplecata, durerea de la operatie era suportabila. Am tot facut ture cu gandul sa urc mai repede la bebe in salon. La ora 12.00 🙂 m-au urcat sus in salon 🙂 unde am stat internata 4 zile, alaturi de minunea mea mica!!!! Am avut din prima clipa lapte la piept de cum l-am pus la san, asta pt ca mi s-a declansat nasterea mi s-a rupt apa inainte. M-am refacut ffff repede, vineri cand a venit tati si ne-a luat din spital, eram fresh ca noua!!! 🙂 nu ma doare burtica operatia e marisoara dar se va micsora cu timpul 🙂 f multe fete imi ziceau „nu fa cezariana…ca nu iti poti tine bebele in brate…te doare la vreme rea… te refaci mai greu”…FETELOR, nu ascultati ce zic altele, credeti-ma totul tine de organismul vostru. Eu m-am refacut super rapid, se uitau asistentele la mine nu le venea a crede. Sunt f fericita si Andrei al meu mic este sanatos si papa bine tzatzic. Aveam dpn pe 12sept, si am nascut pe 9sept, la 39+4. Va doresc din toata inima nastere usoara si putere de crestere, rabdare si devotament. va imbratisez! Numai ganduri bune mamici si viitoare mamici!!! :*:* Mama din nou Schimbarile prin care trece burtica
