Scurta istorie a nasterii. De la moase la salile de nastere

Nasterea este o experienta unica, dificila, dureroasa de fiecare data prin care trec toate femeile care raman gravide. Dar pana la urma e ceva firesc, e o experienta frumoasa de care am invatat sa ne bucuram. 

Nasterea nu a fost atat de sigura si de usoara ca in prezent, cand avem medici, spitale, personal medical calificat, tehnologie si instrumentar special pentru o nastere fara complicatii pentru mamica si bebe. Istoria nasterii la om e fascinanta si are o multime de momente interesante despre care vom discuta in articolul de astazi.

Din momentul in care primii oameni au inceput sa mearga in doua picioare pelvisul a devenit tot mai mic. Pe masura ce au trecut anii si creierul nostru s-a dezvoltat si a devenit tot mai mare. Si tocmai aceasta proportie cap-pelvis transforma nasterea naturala intr-un proces dificil, dureros, spre deosebire de ceea ce vedem la alte animale, la mamifere.

Alta ipoteza avansata de oamenii de stiinta este legata de agricultura. Da, agricultura ar fi putut influenta modul in care nastem si asta o spun arheologii care au descoperit niste schelete de copii, destul de multe, in comunitati ce se ocupau cu agricultura si mai putine in comunitatile care nu aveau aceasta indeletnicire. Dieta bogata in carbohidrati a transformat oamenii care se ocupau de agricultura, aveau statura scunda, erau mai grasi si de aici si pelvisul mic la femei si bebelusii mai grasi inca din uter-erau mai multe decese la nastere sau in timpul dezvoltarii la femeile ce proveneau din comunitatile de agricultori.

Grecii antici nu prea intelegeau corpurile femeilor, erau doar medici barbati, asa ca era firesc intr-un fel. Moasele erau folosite la scara larga, femeile erau puse pe un fel de scaun de nastere-moasa masa burta femeilor, in vreme ce o alta statea sub picioarele femeilor gravide ca sa „prinda” bebelusul cand se nastea😊.

La romani nasterea era „treaba de femeie”, se ofereau sfaturi legate de respiratie, femeile purtau amulete la gat ca sa aiba nasteri „usoare”. Nu existau cunostinte despre igiena, despre infectii la acea vreme, daca totul decurgea normal femeia „scapa” rapid si cateva ierburi, plante rezolvau orice problema… intr-un fel. Doar moasele repozitionau bebelusii ca sa fie nascuti usor si „deschideau uterul”. In 20% din cazuri intervenea si avortul pana la nastere si decesul bebelusului chiar din uter.

Vreme de sute de ani barbatii nu aveau ce cauta la nastere si nu erau implicati in timpul ei. In unele culturi, barbatii nu aveau voie deloc si le era interzis sa participe sau sa priveasca o nastere naturala. In loc de medici, asistente, femeile care nasteau erau ajutate doar de rude, de moase care incercau sa transforme nasterea intr-un proces cat mai putin chinuitor pentru femeie.

In comunitate, cunostintele care iti permiteau sa devii moasa erau transmise din generatie in generatie, au aparut si carti despre cum sa devii moasa ceva mai tarziu. Unele femei erau nevoite sa treaca printr-o perioada de ucenicie ca sa devina moase, altele mergeau din oras in oras, pe distante mari, ca sa ajute femeile sa nasca. Daca apareau complicatii in timpul nasterii era chemat imediat medicul din zona ca sa asiste cu instrumente specifice. Si tot moasele erau responsabile cu botezul, in vreme ce mamicile se odihneau, documentau nasterea, cand s-a nascut bebelusul, cine erau parintii.

Era important sa ai o moasa la nasterea naturala pentru ca ea stia si remedii in caz de probleme, stia cum sa aranjeze camera, ce e nevoie la nasterea vaginala, ce pozitie e mai buna pentru nastere. Daca bebe era in pozitia incorecta moasele stiau cum sa il intoarca si sa il aranjeze ca sa poata sa se nasca cat mai usor. Se verifica si dilatarea cervixului, pozitia bebelusului in uter, ajutau femeia sa nasca relaxand tesuturile din zona organelor sexuale.

O luna dupa nastere moasa statea alaturi de femeie ca sa o invete sa ingrijeasca bebelusul si sa il alapteze corect. In afara de ceea ce oferea moasa, nasterea era un fel de vest salbatic la inceput-se ajungea pana intr-acolo incat femeile gravide care ajungeau sa nasca erau sfatuite sa nu se gandeasca la ganduri „necurate” pentru ca vor influenta copilul, de exemplu la maimute pentru ca micutii vor avea prea mult par… Credintele legate de nastere difera de la o cultura la alta. Intalnim referinte legate de nastere in crestinatate, la greci de exemplu, in societatile crestine, chiar si la japonezi.

Mai tarziu moasele au ajuns sa fie instruite si sa aiba studii de specialitate ca sa poata sa isi ofere serviciile.

In Evul Mediu, una din trei femei murea in anii de fertilitate maxima. Asa de periculoasa parea o sarcina incat fetele si femeile care aflau ca sunt gravide isi scriau si testamentul. De ce? Apareau frecvent infectii, hemoragii dupa nastere greu de oprit, existau doctori si moase fara experienta, travaliu cu probleme, toate ducand intr-un final la complicatii majore si deces.

Procesul nasterii era diferit si in functie de clasa sociala din care era femeia gravida. De exemplu, femeile nobile stateau intr-o camera privata saptamani inainte de nastere si dupa nastere, mergeau la biserica pentru a primi binecuvantarea unui preot, barbatii nu aveau voie sa vada femeile in aceasta perioada, in camere era mai intuneric ca sa se „linisteasca” uterul si femeia sa aiba intimitate maxima mereu, perdelele erau trase la geamuri. Doar moasele o ajutau pe femeie si preotii veneau cu rugaciuni ca sa mearga toate lucrurile cat mai bine.

La aristocratie, camera unde va naste femeia, amplasata in nordul casei, era aranjata si decorata in alb. Barbatii si femeile, doar rude, puteau privi nasterea de la distanta si nasterea devenea un fel de spectacol. Un preot sau reprezentant al unui templu, biserica, depinde de cultura, statea langa mama pentru a alunga spiritele rele…

Si de multe ori nici nu stiai ca esti gravida pana prin luna a cincea de sarcina. Doar urina iti spunea daca esti gravida, daca avea o paloare usoara, si… un ac lasat in urina-daca ruginea era posibil sa fii insarcinata… Femeile bogate aveau moase, cele sarace se bazau pe prietene, familie si cam atat.

Si ceva interesant: femeile nu au nascut tot timpul din pozitie pe spate, pozitia tipica pe care o stim astazi. Ilustratii si sculpturi datand inca din Egiptul Antic infatiseaza femeia care nastea in picioare, lasandu-se pe genunchi, ingenunching, stand pe un suport, un scaun. Mamicile se aflau intr-un fel de carantina inainte si dupa nastere ca sa se evite infectiile.

Prin secolul 18 a fost inventat si forcepsul, care se mai foloseste si astazi cand bebe e blocat si nu poate sa se nasca in mod normal. De cand a aparut forcepsul barbatii au inceput sa fie implicati tot mai mult in procesul nasterii vaginale. La inceput femeile nu aveau voie sa foloseasca forcepsul pentru nastere, unele femei bogate apelau si la moase de sex masculin daca putem spune asa, in vreme ce restul apelau tot la moasele „clasice.

Pana la jumatatea secolului 19 anestezicele au fost intelese mai bine, la fel si rolul anesteziei in nastere. Doctorii invatau cum sa foloseasca substante chimice sa sa ajute femeile sa nu mai aiba dureri asa de mari. De pilda, Regina Victoria a cerut sa fie folosit cloroform in timpul nasterii copilului sau.

La inceput, anestezia nu era privita cu ochi buni in timpul nasterii si reticenta era mai mare. In cultura crestina se ajunsese sa se creada ca e „de datoria” femeii sa simta durerea la nastere. Cam in aceeasi perioada s-a descoperit ca patogenii, microbii, bacteriile puteau raspandi si provoca infectii grave. Asa ca s-au dezvoltat antiseptice, practici de igiena mai strice cand era vorba de nastere.

Femeile puteau deja sa faca cezariana fara sa mai moara de la infecti. Cezarienele e foloseaua inainte doar cand mamica avea probleme si se stia ca nu va supravietui nasterii. Medicii nu prea aveau conditii de igiena asa de bune pana la antiseptice si femeile si bebelusii lor mureau cu sutele din cauza infectiilor aparute rapid-doctorii nu se spalau pe maini asa cum ar trebui intre interventii…

Tarile bogate renuntau usor, usor la moase pana pe la 1900 si se trecea la obstretica si o medicina moderna. Unele tari, Marea Britanie, de exemplu, nu a renuntat de tot la institutia moasei, chiar daca obstretica castiga teren. Anii 1920 au venit cu o popularitate mai mare a nasterilor in spital, unde aveai forceps, episiotomie, anestezie.

Deja prin anii 1950, 88% din nasteri erau in spitale si medicii asistau la nastere. Nasterea era doar din pozitie orizontala, in sali de nastere, asistentele si medicii supravegheau indeaproape tot procesul si ajutau femeile cat puteau.

Sa nu uitam de metoda Lamaze, o metoda prin care femeile care nasteau se relaxau prin respiratie controlata si relaxare indusa, introdusa in 1914.

Primul presedinte american si personalitate importanta dintr-o tara dezvoltata, SUA, nascut in spital a fost Jimmy Carter-anul era 1924, locul nasterii, Georgia.

In vremurile moderne avem monitorizare cardiaca pentru bebe, ultrasunete, imagistica avansata, epidurala, si stim sexul copilului, vedem probleme inca din timpul sarcinii si le rezolvam din mers. Femeile merg la control, sunt supuse unor proceduri minim invazive, nasterile sunt sigure si cezariana e o optiune mereu, daca mamica isi doreste acest lucru. Avem si centre speciale pentru nasteri, dotari exceptionale in sali de nastere si pentru monitorizare sarcina, deci toate conditiile ca sa nasti in siguranta de fiecare data, indiferent de numarul de sarcini.

Prin anii 1970 a aparut si o miscare a femeilor ce sustineau nasterea naturala. Se apela la moase, la nasteri in apa, acasa. Desi a fost criticata, multe femei au sustinut ideea unei nasteri vaginale „intime”, pentru o experienta completa, departe de spitale si de un mediu „rece”. Si tot atunci au inceput sa fie folosite epidurale, inducerea nasterii, cezariana. Ceva mai devreme, prin anii 1910, s-a folosit o metoda ce implica scopolamina si morfina pentru ca femeile sa uite de experienta travaliului, care era cu adevarat traumatizanta.

Pe langa epidurala s-au folosit in trecut si tehnici precum hipnoza, respiratie ghidata si nasterea in apa pentru a trece mai usor de nastere. Deja tatii stateau cu mamicile cat timp erau in travaliu si cat timp nasteau.

S-au mai schimbat si metodele de concepere a unui copil, a aparut si fertilizarea in vitro si alte proceduri complexe pentru a putea ramane gravida cat mai usor si mai rapid si fara un act sexual cu un partener.

De prin anii 2000 deja cezariana e ceruta in mai bine de o treime din nasterile programate. Peste jumatate din numarul femeilor care nasteau vaginal primeau epidurala si alte „ajutoare” ca sa nu simta durerea nasterii. Astazi nasterile sunt usoare si sigure, femeile au la dispozitie nasterea acasa, nasterea vaginala dupa cezariana, cezariana „blanda” si sfanta epidurala.